E na .

Abia m-am trezit si dorul de a scrie m-a cuprins, am sa scriu cu "n" greseli pentru ca sunt obosita fleasca .

M-am gandit sa aberez despre situatii in general, situatii mai putin placute in care te trezesti izbita de cineva la care nu te asteptai, situatii in care ai vrea sa dai o explicatie, dar nu ai putere, sitatii in care nu sii ce sa faci si te gandesti cu ce ai gresit, sitatii in care ai vreau sa-ti ceri scuze pentru ceva ce nu ai facut, sitatii in care te gandesti ca e vina ta pentru ca ai prea multa incredere, situatii in care trebuia sa asculti ce iti spuneau parintii, iar...astea sper sa le aplic cat de curant...situatii in care te trezesti scriind pe un blog ceea ce ai vrea sa vorbesti cu o persoana si nu o gasesti.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, fiind unica problema in toata asta, da...si nu-mi pare rau, printr-o cearta de genu', descoperi cine iti sunt adevaratii prieteni, mai devreme sau mai tarziu .

Niki : multumesc mult ca m-ai ascultat si ca mi-ai fost alaturi.

Pici : merci mult, ca m-ai ascultat si n-ai comentat, ca nu te-ai luat ca mananc ciocolata in draci si multumesc >:D< . [pokemon, hamsie, strumf, minor esti tu ma] .

Bitza : Multumesc pentru sfaturi, pentru ca m-ai ascultat si pentru ca tu crezi ca pot. Multumesc macsim, mult, profund, grav, intens, energic si apasat!

Alina : >:D<>

Maria : pentru ca m-ai sustinut in tot .

Ghitzi : pentru ca mi-ai fost alaturi si mi-ai luat apararea .

Gaby : Pentru ca m-ai sfatuit si pentru ca m-ai batut la pool >:P .

Fabi : cu toate ca m-ai enervat, multumesc ca mi-ai fost alaturi .

Sa ma pupi, ma!

De la clasicul cuvînt Figurant, ajung sa scriu un post, si nu, nu are nicio legatură cu ceva real, sa nu se interpreteze. Sigur, am trecut de momentul, eşti o javră si ma-ta este la fel, din moment ce a făcut asemenea progenitură, eu acum încerc sa nu vorbesc urat si încerc sa nu dau vină pe cei din jur pentru ceea ce mi se întîmpla mie, ceea ce este uneori, practic, imposibil. Fiind o figuranta incurabilă, am sa încerc sa dau liber figurilor mele si sper...sa va figureze si pe voi.
Mă consider perfectă, de ce zic asta?
Pentru ca eu zic " eu mereu am dreptate", deci eu nu greşesc ever, sunt perfectă. Am momente în care as vrea sa înjur pe cineva si sa mă las pradă nervilor [cum a făcut acum 10 minute, sperand sa repet experienţa], fac lucruri pe care le regret si pe care uneori la vad ca pe ceva negru si sper ca trecerea timpului sa şteargă acel rahat din memorie.
Schimband subiectul, revin la indispensabilul cuvînt "prieten", exista?
Poate da, eu însă sunt sceptica, nu cred...
La intrebarea "tu nu ai prieteni?" răspunsul e unul simplu " a, scuze ca te-am cosiderat unu dintre ei...", nu ca as fi o sentimentală , doar ca momente de acest fel sunt ... banale?
...Nu ca as fi ironica si nu as avea ce face, pentru ca eu chiar nu am ce face, duminica, duminica stau in casa, dar asta e deja o alta problema pe care sper sa nu fiu nevoită sa o dezbat aici....la modul nu am ce face, scriu aici si mă plictisesc grav, pentru ca nu am ce face, motivul unii il stiu si nu am de ce sa'l repet pentru ca iar as da dovata de fapul ca sunt o "figuranta" si chiar nu vreau sa dau dreptate acestor cuvinte, nu ca nu as fi, recunosc ca sunt si continui sa'i fac si pe altii, sperant ca nu sunt unica acestui cerc nasol.
Nasol, nasol e sa spui ca faci si dupa nu mai faci, nasol, e sa ai incredere in oameni si sa te trezesti cu mufa sparta, nasol e sa te bazezi pe cineva si sa iti intoarca spatele in momentele grele, nasol e un cuvant nasol, foarte nasol as putea spune. Printre miile de cuvinte care as putea sa le spun ma rezum la "mars" ca esti jigodie, iar eu raman la figuranta, pentru ca-mi place .