a 4-a

"Ce ii spusese, oare, sotiei sale? Fusese surprinsi de nenumarate ori iesind impreuna din restaurante, de catre ziaristi. Cunoscandu-l pe Mark nu avea nicio indoiala ca o prezentase ca fiind o cunostiintaoarecare, iar aristocrata Lady Whitney trebuia sa fi crezut fiecare cuvintel. Mark si minciunile sale inteligente. Dumnezeule ! "

Cand Jade se afla la o petrece intra in spiritul serii respective. Stia ca o seara petrecuta in compania lui Antonio nu era chiar un eveniment culturat, ci mai degraba o experienta, o "lasa-totul-balta-si-vino!" Asa ca se imbraca adecvat si ceva bijuterii false oferite de Mark, am spus "false"? Ei bine ea le considera 100% veritabile....
Se pricea surprinzator de bine sa aleaga exact ce trebuia, acum se gandea ca poate le alesese alta femeie. Cine ar fi putut sti? Dar avea fara indoiala amante peste tot. Ea era doar legatura de la New York.
Si-a prins parul lejer dupa aceea si-a aplicat un fard maro si dermatograf negru, mult luciu peste buze si era gata sa-l astepte pe Antonio impreuna cu alte trei prietene de ale lui aparura in apartament incarcati de flori, discuri, sticle de vin si tot felul de mancaruti .
-Credeam ca iesim, spuse ea cand ii vazu ca incepeau sa se simta ca acasa .
- Iesim, iesim, draga mea, spuse Antonio dand instructiuni insotitoarelor.
Una in bucatarie pentru a incalzi sandvisurile in cuptorul cu microunde. Una in bar pentru a desface vinul, iar a 3-a aranja multimea de flori superbe .


Va urma .

I love de way you lie .

Vorbeam...iti vorbeam, defapt.

Gandeam, gandeam lucruri legate de tine, de faptul ca ma priveai, era clar ca nu ma ascultai si tu ma priveai, de ce nu se mai auzea nimic in jur ?

Vorbeam in continuare...stiam ca avea timp sa-ti zic multe, dar cu toate astea continuam intr-un ritm aler sa-ti zic ce gandeam, ce-mi aminteam si usor imi ridicam privirea spre tine, nu prea intelegeam de ce imi era atat de greu sa te privesc in ochi...erai un simplu om, sau poate nu ?

-As putea sa incep acum ?

-Ce ?

-Sa te ascult .

^Privea cu naivitate, in mintea ei de copil el prezenta viitorul, prezentul, trecutul si ceva mai mult.

Il vedea ca pe acel cineva care`i rasucea gandurile, care la inceput era o confuzie in viata ei si acum ...era...nici ea nu stia, habar n-avea .^

Doamne cum ma simt, de ce imi e rusine, a trecut deja o ora de cand sunt aici, de ce nu ma acomodez cu prezenta lui, ce am ?

^ Il iubesti, fraiero ! ^

Ce tampenie...de ce nu zice nimic, se holbeaza pur si simplu la mine .

-Si...ce ai mai facut ?

-Lasa-ma sa te privesc, taci .

^ Ea tacu, nu-l intelegea, uneori era asa de ciudat, se intreba daca simte ceva pentru ea sau e doar un mod de a o cuceri, baietii mai faceau asa...si ea stia prea bine asta ^

Ma intimideaza, tace...priveste si respira, atat .

-Te iubesc ...

-Te urasc .

- As vrea sa te cred, il privi sec .

- Nici nu stii...

^ Cata lipsa de perspectiva, facea asta doar ca s-o impresioneze, ea stia? Dar de ce nu punea punct, nu era sigura pe ea ^

Ce ii spun, cum ii spun, dar poate imi zice el..ce situatie !

-Hei !

-Buna !

-Ai patit ceva ?

-Nu...stii vreau sa vorbim, spuse el scurt .

^Si asa au spus "pa!"..

de ce era suparata?

si ea vroia asta.

de ce era el de vina?

si ea dorea asta...

Nu se intelegea pe ea, dar era mai bine^

Nu avem sfarsit .