....da, chiar o fac.
Ce s-ar întîmpla dacă astăzi sau mîine ar fi ultima zi, iar după totul ar disparea.
Nu la modul apocalipsa sau mă rog, gen sa se termine totul si nici macar sa nu ne dam seama, iar dupa totul sa fie o alta lume, iar oamenii din cealaltă lume sa nici nu observe ca n-au existat pană atunci.
Adică dacă noi nu exista, dacă azi de dimineaţa a venit rîndul nostru, suntem o nouă "generatie" si de fapt toate amintirile pe care le avem nu sunt amintiri, sunt nişte senzaţii .
În fine, ideea e ca poate mîine n-am sa mai fiu si în seara asta dacă mă gandesc ce-am făcut realizez ca nimicul este brusc un termen mult prea complex pentru ceea ce a însemnat azi pentru mine.
Poate lucrurile pe care le consideram mari sunt chiar mărunte si invers, invers e o treaba relativa, gen acum e, iar după nu mai e. Dacă eu cred ca dacă mănînc seminţe e un lucru minuscul, iar după 5 luni de mîncat seminţe mă trezesc cu apendicita îmi dau seama ca a însemnat mult. Cam asa stau lucrurile si cu testele/temele, etc. Poate acum nu realizez cat de importantă-i lecţia la matematica, iar peste 2 ani pic bacul, ceea ce-i grav, deci e un lucru mare, un lucru mare pe moment? Adică te afecteaza psihologic o perioada, pentru ca după îţi trece, dar după? Adică faptul ca ai picat bacul te urmăreşte toata viaţa si mă rog, e
n-a-s-p-a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu