Azi am hotarat ca`mi voi strange parul, imi voi prinde bretonul si`mi voi da cu rujul rosu..pe care nu`l am, dar mama sigur are unul .

Asa`i si cu baietii, cand nu ai unul sigur are cineva unul, unul pe care sa`l imprumuti si tu. Dar nu totul e de imprumutat, odata ce l`ai imprumutat n`o sa`l mai dai inapoi, pentru ca acum e doar al tau. E al tau...stii asta, dar nu crezi, refuzi sa crezi ca poti avea ceva atat de..perfect. Pentru ca el e perfect, perfect pentru tine. L`ai imprumutat, l`ai lut pentru ca stii ca tu il vei folosii mai bine decat ea, mai bine decat oricine altcineva, pentru ca el e perfect pentru tine si tu esti perfecta pentru el. Asta`ti place sa crezi. El crede asta? Esti perfecta, azi, maine, esti perfecta in orice moment, cand dormi, cand vorbesti, cand il certi, cand esti cu el si restul lumii, cand il iubesti pentru ca`i perfectiune, idealul, speranta, dorinta ta..orice, doar e al tau! Este al tau pana ce iti va fi imprumutat...iar mai tarziu luat .

Dorinta ta de perfectiune, este cu totul asta acum, este dorinta de al lua inapoi, de`al recupera, pentru ca e tot al tau...sau nu mai e? A fost imprumutat, folosit, aruncat. La fel cum ai fost si tu .