In linistea serii o lacrima-ti curge, adesea te gandesti ce vina ai avut, cu ce ai gresit ca sa ajungi sa regreti plecarea ei. Te gandesti ca poate...o sa se intoarca intr-o zi la tine si o sa-i para rau pentru tot raul pe care ti l-a facut.
Te uiti pe geam, nimic nu te poate face sa zambesti, astepti incremetic si parca paralizat cu telefonul in mana apelul cuiva, al unei persoane care sa iti aline suferinta, dar oare merita, merita sa suferi pentru...pentru un nimic?
Inca o zi de toamna, o zi trista din viata ta, inca o zi in calendar si inca o lacrima ce-o pierzi, obrajii iti sunt rosii, te ustura si iti doresti ca totul sa se termine, te uiti pe geam si din cand in cand mai inchizi ploapele si iti imaginezi ce frumos ar fi acum daca ati fi impreuna...Copacii, ai impresia ca te imita, ca sunt goi si fara speranata ca tine, ca intr-o zi cu soare vor inmugurii si usor usor vor inflorii, speranta asta o ai si tu, speri ca beletul mecanic al frunzelor moarte, morbide care iti intruchipeaza gandurile sa devina petale, petale pline de speranta...
Ai vreau sa pleci, sa uiti, sa...intr-un cuvant, sa "mori"...dar nu ai curaj, iti e frica, iti lipsesti gramult de tarie si ai vrea sa te imbeti in ganduri negre, sa uiti de tot si toate...in mintea ta totul este neclar si te doare, acum...in momentele cele mai grele iti lipseste familia si prietenii, dar cel mai mult iti lipseste...ea
Poate intr-o zi tot acest teatru se va termina si va avea un sfarasit fericit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu